șupurire
ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘUPURÍRE, șupuriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se șupuri și rezultatul ei. – V. șupuri.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘUPURÍRE, șupuriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se șupuri și rezultatul ei. – V. șupuri.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVREANU, D. P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. ◊ Tranz. Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!șupurí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupuréște, imperf. 3 sg. se șupureá; conj. prez. 3 să se șupureáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șupuríre (reg.) s. f., g.-d. art. șupurírii; pl. șupuríri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șupurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șupurésc, imperf. 3 sg. șupureá; conj. prez. 3 sg. și pl. șupureáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
șupuríre s. f., g.-d. art. șupurírii; pl. șupuríri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘUPURÍ vb. v. fofila, furișa, strecura.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri < șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
A SE ȘUPURÍ mă ~ésc intranz. fam. A trece pe furiș; a se furișa. /Orig. nec.
- sursa: NODEX 2002
- permalink
șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
șupuri vb. v. FOFILA. FURIȘA. STRECURA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink