șumen

ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.

ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.

șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene

șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene

ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

șumen adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.