ștroh

stroh și ștroh n., pl. urĭ (ca și trohot și rudă cu grohot. Cp și cu germ. stroh, paĭe. V. străjac). Nord. Sfârmătură de fîn (care se întrebuințează și ca așternut): a dormi în stroh. Așternut de porc saŭ și de om. Iron. Așternut nestrîns, trohot: strîngețĭ strohu, leneșule! V. strat, tîrnomeată, ogrinjĭ.

ștroh, V. stroh.