ștrecuit

ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.

ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.

ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.

ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.

ștrecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 să ștrecuiáscă

ștrecuít s. n.

ștrecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiáscă

ștrecuít s. n.

ȘTRECUÍT s. ștrecuire. (~ul pieilor.)

ȘTRECUIT s. ștrecuire. (~ pieilor.)