ștoluit
ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ștoluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 să ștoluiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ștoluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștoluiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A ȘTOLUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de stoluire. /cf. germ. Stollen
- sursa: NODEX 2002
- permalink