știol

ȘTIOL s. v. cămin, coș, horn.

știol, știóluri, s.n. (reg.) 1. galerie de mină. 2. locul pe unde se intră în mină. 3. peșteră. 4. horn, coș. 5. partea de deasupra a cuptorului țărănesc, pe care se șede sau doarme.

știol s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.

știól, știoluri, s.n. – (reg.) 1. Galerie de mină. 2. Locul pe care se intră în mină (Papahagi, 1925). 3. Canal (Șainelic, 1986). 4. Peșteră. 5. Horn, coș (Faiciuc, 1998). 6. Partea de deasupra cuptorului țărănesc, pe care se doarme (Hotea, 2006): „Să rămâie numai știolu, / Să mă iubesc cu fecioru” (Bârlea, 1924, II: 271). ♦ (top.) Știolu, munte în Borșa (Papahagi, 1925: 360). – Din germ. Stollen „galerie” (Drăganu, cf. DER; MDA).

știól, -uri, s.n. – 1. Galerie de mină. 2. Locul pe care se intră în mină (Papahagi 1925). 3. Canal (Șainelic 1986). 4. Peșteră. 5. Horn, coș (Faiciuc 1998). 6. Partea de deasupra cuptorului țărănesc, pe care se doarme (Hotea 2006): „Să rămâie numai știolu, / Să mă iubesc cu fecioru” (Bârlea 1924 II: 271). Știolu, munte în Borșa (Papahagi 1925: 360). – Germ. Stollen „galerie”, cf. ucr. štolnja (Drăganu cf. DER).