ștampilare
2 intrări
29 definiții pentru ștampilare
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampilá vb. I.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampiláre s. f.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȘTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
ȘTAMPILÁRE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].
ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A ȘTAMPILÁ ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
- sursa: NODEX 2002
- permalink
stampilà v. a pune stampila.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.
- sursa: Argou 2007
- permalink