șparlit

ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

ȘPARLÍT, -Ă, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.

ȘPARLÍ, sparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

ȘPARLÍT, -Ă, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.

ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A șterpeli, a fura. Negustorii de tinichele și bomboane prinseră a striga mai tare, sfădindu-se cu țărăncile, apucînd de urechi copiii care li se băgau pe sub mînă să le șparlească marfa. CAMILAR, N. II 84. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o tuli, a o șterge. Văzînd eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă. CREANGĂ, O. A. 65.

șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă

șparlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șparleáscă

ȘPARLÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

A ȘPARLÍ ~ésc tranz. reg. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge; a șterpeli; a ciordi. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterpeli; a o șterge. /Orig. nec.

șpardésc, șparlésc și șperlésc v. tr. (d. șperlă, ca germ. sich aus dem staube machen și fr. prendre la poudre d’escampette). Mold. Fam. A o șpardi, a o pașli, a o șterpeli, a o șterge, a o șchelma, a spăla putina, a dispărea pe furiș.

șparlésc, V. șpardesc.

șparli vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.

a o șparli expr. a pleca pe neobservate

șparli, șparlesc v. t. a fura

șparlit, -ă, șparliți, -te adj. furat