șopru

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru uneltele agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen.

ȘÓPRU s. n. v. șopron.

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru unelte agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen.

ȘÓPRU s. n. v. șopron.

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Adăpost deschis sau (parțial) închis, construit din scînduri sau din nuiele împletite, unde se țin uneltele de gospodărie, nutrețul și, mai rar, vitele. Clădise... grajduri pentru vreo patruzeci de cai și vaci și șoproane pentru tot felul de căruțe și trăsuri. CAMIL PETRESCU, O. I 212. În șură și sub șopron n-aveau loc carele. REBREANU, I, 11. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120. Radă fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. COȘBUC, P. I 95.

ȘÓPRU, șopruri, s. n. Șopron. Au ținut [turmele] prin curți, sub șopruri, în țarcuri făcute în grabă. DUMITRIU, N. 199. Afară, Mitrea sta lîngă șopru, în preajma cailor. SADOVEANU, M. C. 17. Știința... se poate căpăta tot așa de bine într-un șopru, ca și într-un palat. ODOBESCU, S. III 349. Pl. și: (neobișnuit) șoapre (ODOBESCU, S. I 126).

șoprón (șo-pron) s. n., pl. șoproáne

șoprón s. n. (sil. -pron), pl. șoproáne

ȘOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. v. șură.

ȘÓPRU s. v. șopron, șură.

ȘOPRÓN ~oáne n. 1) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite. 2) Construcție rudimentară făcută în spatele casei unde se țin unelte, nutreț etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen

șopron n. podul grajdului ce servă la conservarea nutrețului. [Și șop, șopru = nemț. SCHOPPE, SCHOPPEN].

șopru n. șopron: hambarele și șoaprele OD.

șoprón (Munt. Mold. sud) n., pl. oane și șopru (Munt. Olt. Trans. Maram.) n., pl. urĭ și șoapre (germ. schoppen, schuppen, fr. échoppe, engl. shop; ceh. šopa, pol. szopa, sîrb. šupa. V. șop). Adăpost de scîndurĭ (șură) de ținut lemne, butoaĭe, trăsurĭ și alte lucrurĭ de ale gospodăriiĭ. – În Dor. șopru e un acoperemînt de stuf pus direct pe pămînt. – Și șoprán, pl. e (Hațeg). V. grajd, hambar, hangar, remiză, gașcă, baracă, hîj, saraĭ.

ȘOPRON s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. șură, (pop.) șopru, (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)

șopru s. v. ȘOPRON. ȘURĂ.

șópru, s.n. – v. șopron.

șoprón, șoproane, (șopru), s.n. – Construcție de lemn pentru protejarea furajelor împotriva ploii și zăpezii; oboroc. „Patru stâlpi de lemn lungi de 7 m., legați atât în partea de sus, cât și jos, cu bare de lemn în formă de pătrat, cu latura de circa 3,5 m. (...) Pentru ca fânul să nu se depoziteze pe pământ, la circa 50 cm. de pământ sunt așezate lese împletite din nuiele de alun. (...) Acoperișul are forma unei piramide” (idem). Construcții de acest tip au fost înregistrate în Olanda, având absolut aceiași structură și înfățișare precum cele maramureșene (Paul Petrescu). – Din germ. Schoppen (DER, DEX).