șopoti

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, frunze etc., p. ext. despre vînt) A face un zgomot slab; a murmura, a susura. În livadă, frunzele arse foșneau, șopoteau, – parcă spuneau și ele o poveste din alte vremuri. SADOVEANU, O. VI 250. Frumoasa Irina stă îngîndurată. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, V. 78. Pîraiele umflate curg iute șopotind. ALECSANDRI, O. 174. 2. A șopti. Ea zîmbind și trist se uită, șopotește blînd din gură. EMINESCU, O. I 79 ◊ Tranz. Rănile i s-au vindecat, șopoti ea. SADOVEANU, M. C. 51.

șopotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotésc, imperf. 3 sg. șopoteá; conj. prez. 3 să șopoteáscă

șopotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotésc, imperf. 3 sg. șopoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopoteáscă

ȘOPOTÍ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni.

ȘOPOTÍ vb. v. șopti, șușoti.

A ȘOPOTÍ ~ésc intranz. 1) A vorbi în șoaptă; a șopti. 2) fig. (despre apă, frunze etc.) A face să se audă un șopot; a produce un zgomot lin, continuu (și plăcut); a murmura; a susura. /<sl. šiputati, šeputati

șopotì v. Mold. a șopti: pâraiele umflate curg iute șopotind AL.

șopotésc v. intr. (vsl. šĭpŭtati, a murmura, a șopti, sîrb. šaputati, šaptati, a șopti. V. șoptesc, șopocăĭesc). Mold. Șoptesc, vorbesc încet. Cĭuruĭ, murmur: pîrău șopotește.

ȘOPOTI vb. 1. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 2. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

șopoti vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

șopotí, șopotesc, vb. intranz. – A vorbi în șoaptă; a șușoti, a șopti. – Din șopot (< sl. šǐpǔtǔ) (DEX).