șontorogire

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sau a face pe cineva șchiop, schilod. – Din șontorog.

ȘONTOROGÍRE, șontorogiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) șontorogi și rezultatul ei. – V. șontorogi.

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog.

ȘONTOROGÍRE, șontorogiri, s. f. Acțiunea de a (se) șontorogi și rezultatul ei. – V. șontorogi.

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. A ajunge șontorog; a ologi.

șontorogí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogésc, imperf. 3 sg. șontorogeá; conj. prez. 3 să șontorogeáscă

șontorogíre (rar) s. f., g.-d. art. șontorogírii; pl. șontorogíri

șontorogíre s. f., g.-d. art. șontorogírii; pl. șontorogíri

ȘONTOROGÍ vb. v. șchiopăta.

A ȘONTOROGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face șontorog; a șchiopa. /Din șontorog

șontorogi vb. v. ȘCHIOPĂTA.