șomoltoc

ȘOMOLTÓC, șomoltoace, s. n. Șomoiog. – Contaminare între șomoiog și ghemotoc.

ȘOMOLTÓC, șomoltoace, s. n. Șomoiog. – Contaminare între șomoiog și ghemotoc.

ȘOMÎLDÓC s. n. v. șomoltoc.

ȘOMOLTÓC, șomolloace, s. n. (Și în forma șomultoc) Șomoiog. Șomultoc de busuioc. I. CR. IV 10. ♦ Cocoloș, ghemotoc. Cînd ouăle s-au roșit bine și sînt fierte îndeajuns, atunci se scol din bacan și se șterg cu un șumuiag (șomultoc) de buci. ȘEZ. VII 116. – Variante: șomultóc, șomîldóc (MACEDONSKI, O. I 82) s. n.

ȘOMULTÓC s. n. v. șomoltoc.

șomoltóc s. n., pl. șomoltoáce

șomoltóc s. n., pl. șomoltoáce

ȘOMOLTÓC s. v. buchet, mănunchi, șomoiog.

ȘOMOLTÓC ~oáce n. v. ȘOMOIOG. /cf. șomoiog, ghemotoc

șomoltóc, -oácă, adj., s.m., f. și n. 1. (reg.; s.m. și f.) (om) mic de statură. 2. (reg.; s.m. și f.) (om) încet, moale, bleg. 3. (reg.; s.m. în forma: șolmotoc) fulg mare de zăpadă. 4. (pop.; s.n.) șomoiog, mototol. 5. (reg.; s.n. în forma: șolmotoc) smoc (de păr sau de lână). 6. (reg.; s.n.; în forma: șolmotoc) bucată ruptă dintr-un cojoc. 7. (reg.; s.n.) buchet, mănunchi.

șomoltóc și -dóc n., pl. oace (rudă cu moștolcă, holmotoc, glomotoc. Cp. și cu sîrb. smotuljak, pachet). Est. Moștolcă, ghĭomotoc, lucru învălătucit: a face basmaŭa șomoltoc, copiiĭ legase motanu cu niște petice și-l făcuse șomoltoc (îl înșomoltocise).

șomoltoc s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. ȘOMOIOG.