șoldea

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.

șoldí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 să șoldeáscă

șoldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldeáscă

ȘOLDÍ vb. v. apleca, înclina, lăsa, strâmba.

A ȘOLDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold

A SE ȘOLDÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold

șóldea s.m. art. (reg.; deprec.) șchiopârlan (v.).

șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.

șoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA.