șoimuț

ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. (Mai ales în poezia populară) 1. Șoimuleț (1). Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? ALECSANDRI, P. P. 172. 2. Fig. Șoimuleț (2). Iată, iată Șerb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea, Cuvîntul de-și împlinea. ALECSANDRI, P. P. 107.

ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț.

ȘOIMÚȚ s. v. berbecel, codălbiță, lupul-vrăbiilor, sfrâncioc, șoimuleț.

șoimuț s. v. BERBECEL. CODĂLBIȚĂ. LUPUL-VRĂBIILOR. SFRÎNCIOC. ȘOIMULEȚ.