șoferiță

ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un autovehicul. – Șofer + suf. -iță.

ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță.

șoferíță s. f., g.-d. art. șoferíței; pl. șoferíțe

șoferíță s. f., g.-d. art. șoferíței; pl. șoferíțe

ȘOFERÍȚĂ s.f. Femeie conducător de automobil. [< șofer + -iță].

ȘOFERÍȚĂ ~e f. pop. Lucrătoare specializată în conducerea unui autovehicul. /șofer + suf. ~iță

șoferíță s. f. 1978 Femeie conducătoare de automobil v. contratură (din șofer + -iță; DEX, DN3)