șleahtici
ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. (Învechit și arhaizant) Nobil polonez. Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. (Adjectival) Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
șleáhtic s. m., pl. șleáhtici
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șleáhtic s. m., pl. șleáhtici
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘLEÁHTIC ~ci m. Nobil care făcea parte din șleahtă. /<pol. szlachcic
- sursa: NODEX 2002
- permalink
șleahticiu m. nobil polon: șleahtici ori mojici NEGR. [Rus. SLIAHTIȚŬ, nobil].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink