șișcav

ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav.

ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav.

ȘIȘCÁV1, -Ă adj. v. șiștav.

ȘIȘCAV2, -Ă, șișcavi, -e, adj. (Regional) Peltic, sîsîit.

ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. Pipernicit, nedezvoltat, mărunt, plăpînd. Boabele șiștave nu pierd facultatea germinativă. SĂVULESCU, M. N. I 143. Variantă: șișcáv, -ă (I. CR. XIII 83) adj.

ȘÍȘCAV, -Ă, șișcavi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Comp. sb. šuškati „a vorbi peltic”.

șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve

șiștáv adj. m., pl. șiștávi; f. sg. șiștávă, pl. șiștáve

ȘÍȘCAV adj., s. v. bâlbâit, gângav, gângăvit, gângâit.

ȘÍȘCAV adj. v. peltic, sâsâit.

ȘIȘTÁV adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.

ȘÍȘTAV adj. v. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred.

ȘIȘTÁV ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este lipsit de rezistență, de vitalitate. 2) (despre boabele de cereale) Care a degenerat din cauza unor condiții neprielnice; pipernicit; chircit. /<bulg. sišțav

șișcav a. Tr. peltic. [V. șișcă].

șișcáv, -ă adj. (cp. cu sîrb. šuškati, a vorbi peltic). Olt. Trans. Peltic. V. șiștav.

șiștáv, -ă adj. (bg. šiškav, trupeș, pin aluz. la paĭu grîuluĭ șiștav). Sud. Cu paĭu gros și înalt de multă ploaĭe, dar cu spicu slab și cu puține boabe: un bob (de grîŭ) șiștav (CL. 1910, 215 și 897). V. șișcav.

șișcav adj. v. PELTIC. SÎSÎIT.

șișcav adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎNGĂVIT. GÎNGÎIT.

șiștav adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

șiștav adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. ȘUBRED.