șireție

ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie¹. – Șiret² + suf. -ie.

ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie¹. – Șiret² + suf. -ie.

ȘIREȚÍE s. f. (Rar) Șiretenie. Se ivea zîmbind cu o spăriată și copilărească șireție capul ei. EMINESCU, N. 75.

șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile

șirețíe s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile

ȘIREȚÍE s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.

șireție s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.