șeveruit
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘEVERUÍT, -Ă, șeveruiți, -te, adj. (Despre dinții de la roțile dințate necălite) Cu flancurile netezite. – V. șeverui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘEVERUÍT, -Ă, șeveruiți, -te, adj. (Despre dinții roților dințate necălite) Cu flancurile netezite. – V. șeverui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A ȘEVERUÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui
- sursa: NODEX 2002
- permalink