șeveruire
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șeveruíre s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
șeveruíre s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘEVERUÍRE s. (TEHN.) răzuire.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȘEVERUÍRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving].
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A ȘEVERUÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ȘEVERUIRE s. (TEHN.) răzuire.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink