șest

șest¹ (înv.) interj.

șest³ (persoană) (înv.) s. m.

șest interj.

șest (persoană) s. m.

ȘEST interj. v. atenție.

ȘEST interj. ~ 2. Atenție! alertă! șase (2)!. (din rus. šest = șase și atenție!; cf. șase, zexe, fr. vingt-deux = atenție!)

șest interj. – (Arg.) Atenție, grijă. Rus. šest „șase” și „atenție” (Unbegaun, BL, IX, 105), cf. șase, zexe, fr. vingt-deux. Mai înainte se presupunea un sst (Ciureanu, BF, II, 207) sau „șase” (Graur, BL, IV, 115).

șést s.n. (reg.) șes.

șest interj. v. ATENȚIE.

a sta de șase / de șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune.

a sta la perghea / la șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune.

a ține șestul expr. (intl.) a pândi eventuala apariție inopinată a cuiva în timpul unei operațiuni ilegale.

șestul! interj. atenție!, păzea!