șenilat

ȘENILÁT, -Ă, șenilați, -te, adj. (Despre autovehicule) Cu șenile. – Din fr. chenillé.

ȘENILÁT, -Ă, șenilați, -te, adj. (Despre autovehicule) Cu șenile. – Din fr. chenillé.

șenilát s. n., adj. m., pl. șeniláți; f. sg. șenilátă, pl. șeniláte

ȘENILÁT, -Ă adj., s.n. (Autovehicul) care rulează cu ajutorul șenilelor. [< fr. chenillé].

ȘENILÁT, -Ă adj., s. n. (autohevicul) cu șenile. (< fr. chenillé)