șemizetă

ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Astăzi rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette.

ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette.

ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Franțuzism) Bluză femeiască simplă, ușoară, cu croiala asemănătoare cu a cămășilor bărbătești. Cum te îmbraci dar cînd ești gătită? - Ca muzele, domnule Sulger, ca muzele, fără șemizetă, cu brațele, spatele... goale. NEGRUZZI, S. III 75.

șemizétă (înv.) s. f., g.-d. art. șemizétei; pl. șemizéte

șemizétă s. f., pl. șemizéte

ȘEMIZÉTĂ s.f. Bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. [< fr. chemisette].

ȘEMIZÉTĂ s. f. bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. (< fr. chemisette)

șemizétă (-te), s. f. – 1. Cămașă cu mîneci scurte. – 2. Bluză. Fr. chemisette. La Filimon cu forma șimizet, înv.

ȘEMIZÉTĂ ~e f. rar Bluză femeiască confecționată dintr-o pânză subțire, având croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. /<fr. chemisette

*șemizétă f., pl. e (fr. chemisette, cămășuță. V. camizolă). Barb. Bluză femeiască neajustată pe trup. – La Flm. semizét (după pron. ngr.), pl. urĭ, „partea de la pept a bluzeĭ femeĭeștĭ”. V. stan.