șemizare

ȘEMIZÁ, șemizez, vb. I (Tehn.) A îmbrăca într-un înveliș protector, a acoperi cu un înveliș protector. – Din fr. chemiser.

ȘEMIZÁRE, șemizări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a șemiza. – V. șemiza.

ȘEMIZÁRE, șemizări, s. f. (Tehn.) Îmbrăcare într-un înveliș, într-o cămașă. – Cf. fr. chemiser.

șemizáre s. f., g.-d. art. șemizắrii; pl. șemizắri

șemizá vb., ind. prez. 3 sg. șemizeáză

șemizáre s. f., g.-d. art. șemizării; pl. șemizări

ȘEMIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A îmbrăca într-un înveliș, într-o cămașă. [< fr. chemiser].

ȘEMIZÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a șemiza și rezultatul ei. [< șemiza].

ȘEMIZÁ vb. tr. (tehn.) a îmbrăca într-un înveliș, într-o cămașă. (< fr. chemiser)

A ȘEMIZÁ ~éz tranz. (piese tehnice) A prevedea cu un înveliș, cu o cămașă. /<fr. chemiser