șeiac

ȘEIÁC s. n. v. șiac.

ȘIÁC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuri – Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘEIÁC s. n. v. șiac.

ȘIÁC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri. – Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘAIÁC s. n. v. șiac.

ȘAIÁG s. n. v. șiac.

ȘĂIÁC s. n. v. șiac.

ȘEIÁC s. n. v. șiac.

ȘIÁC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiác (I. IONESCU, D. 192), șăiác (GANE, N. III 29), șaiág (ALECSANDRI, P. III 589), șeiác (CREANGĂ, P. 110) s. n.

șiác s. n., (sorturi) pl. șiáce/șiácuri

șiác s. n.,(sorturi) pl. șiáce/șiácuri

ȘIÁC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

șiác, V. șaĭac.