școlărire
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
școlărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 să școlăreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
școlărì v. a învăța împreună la școală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!
- sursa: Scriban 1939
- permalink
școlări vb. v. ȘCOLARIZA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink