șasla

ceaslá sf vz șasla

CEASLÁ s. f. v. șasla.

ȘASLÁ s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță-de-vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon. Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița-de-vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceaslá s. f.] – Din fr. chasselas.

CEASLÁ s. f. v. șasla.

ȘASLÁ s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță de vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon, Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița de vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceaslá s. f.] – Din fr. chasselas.

ceaslá v. șaslá

șaslá/ceaslá s. f., art. șasláua/ceasláua, g.-d. art. șaslálei/ceaslálei

ceaslá v. șasla

șaslá/ceaslá s. f., art. șasláua/ceasláua

CEASLÁ s. f. elem. șasla.

ȘASLÁ/CEASLÁ s. f. varietate de struguri de masă cu boabele de mărime mijlocie, sferice, de culoare galbenă-aurie sau roz. (< fr. chasselas)

ȘASLÁ f. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe rare, de culoare galbenă-verzuie, folosiți ca desert. [Var. ceasla] /<fr. chasselas

CEASLA (< fr.) s. f. (VITICULT.) Chasselas.