șaretă

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară, de obicei cu două roți, trasă de un singur cal. Fără căruță, fără șaretă, fără nimic? GALAN, B. I 83.

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șarétă s. f., pl. șaréte

ȘARÉTĂ s. cabrioletă, (rar) tilburi. (~ a unei ferme.)

ȘARÉTĂ s.f. Trăsurică ușoară cu două roți, trasă de un singur cal; cabrioletă. [< fr. charette].

ȘARÉTĂ s. f. cabrioletă. (< fr. charrette)

ȘARETĂ s. cabrioletă, (rar) tilburi. (~ a unei ferme.)