șaradă

ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Un fel de ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt cu ajutorul părților sau silabelor lui, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Un fel de ghicitoare, care propune să se afle un cuvînt cu ajutorul părților sau silabelor sale, fiecare din acestea avînd o semnificație proprie. V. enigmă. Ai dezlegat și ai publicat cele dintîi șarade în reviste. PAS, Z. I 164. Aveți serate cu șarade, teatru.. și alte plăceri. ALECSANDRI, S. 102. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi încurcat, puțin inteligibil; a vorbi în enigme.

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

ȘARÁDĂ s. v. enigmă, mister, secret, taină.

ȘARÁDĂ s.f. Enigmă în versuri formată din mai multe fragmente reprezentând cuvinte de sine stătătoare, care, unite între ele, dau un cuvânt nou. ♦ Enigmă. [< fr. charade, cf. prov. charrado – conversație].

ȘARÁDĂ s. f. 1. enigmă în versuri din mai multe fragmente reprezentând cuvinte de sine stătătoare, care, unite între ele, dau un cuvânt nou. 2. lucru greu de înțeles; enigmă. (< fr. charade)

șarádă (șaráde), s. f. – Un fel de ghicitoare; enigmă. Fr. charade.

ȘARÁDĂ ~e f. 1) Ghicitoare care constă în aflarea unui cuvânt după părțile sau silabele lui, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ A vorbi în ~e a vorbi enigmatic, aluziv. 2) fig. Lucru puțin inteligibil. /<fr. charade

șaradă f. enigmă silabică: vorba de ghicit se compune din silabe, având fiecare sensul unei vorbe (= fr. charade).

*șarádă f., pl. e (fr. charade, d. pv. charrado, vorbire, flecărire, d. charra, a convorbi, cuv. de orig. nesigură). Ghicitoare (enigmă) pin care spuĭ cuĭva pe departe părțile unuĭ cuvînt ĭar el trebuĭe să afle acest cuvînt, precum: car și ton = carton, fur și tună = furtună.

șaradă s. v. ENIGMĂ. MISTER. SECRET. TAINĂ.