șain

șáin s. n. – În bilete de bancă. Germ. Schein (Tiktin). În Trans.

șain s.n. (înv.) bancnotă.

șaĭn adj. m. (germ. schein, bilet, hîrtie). Trans. Bucov. Un leŭ, un franc șaĭn, un leŭ, un franc de hîrtie (odinioară).

ȘAIN 1. – fratele unui preot (Cat; 16 B VI 276); Valea lui – t. (Mus). 2. Șainel (ib). 3. Șainoiu, T. (Fil A). 4. Șein, C-din (Î Div); -ești t. (ib.). 5. Șeinean (16 B VI 305). 6. Șeinoiu, Matei ș.a. (ib).