șaidare

șaidá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. șaideáză

ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

ȘAIDÁ vb. tr. a efectua operația de șaidaj. (< fr. scheider)