înțărcui
5 definiții pentru înțărcui
ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
înțărcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiésc, imperf. 3 sg. înțărcuiá; conj. prez. 3 să înțărcuiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
înțărcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiésc, imperf. 3 sg. înțărcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțărcuiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink