înținat

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Regional, despre obiecte) Care abia se susține, slab sprijinit, gata să cadă. Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. Valul năprasnic dărimă un părete abia înținat. id. V. F. 110. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.

înținá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțineáză

înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză

înținá (înținéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.

A ÎNȚINÁ ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

înținat a. Mold. puțin sprijinit, gata să cază: o leasă de nuiele numai înținată CR. [Origină necunoscută].

înținát, -ă adj. (d. înținez). Est. Prins (legat, fixat) puțin și gata să cadă: un copac numaĭ înținat. Fig. Pornit, gata de atac orĭ de a te lăsa în prada pasiuniĭ: mă uĭtam înținat (VR. 1923, 4, 22).

înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.