înzorzonare

ÎNZORZONÁ, înzorzonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) împodobi peste măsură și fără gust, a(-și) pune zorzoane; a (se) împopoțona. – În + zorzoane.

ÎNZORZONÁRE, înzorzonări, s. f. Acțiunea de a (se) înzorzona și rezultatul ei; împopoțonare. – V. înzorzona.

ÎNZORZONÁ, înzorzonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) împodobi peste măsură și fără gust, a(-și) pune zorzoane; a (se) împopoțona. – În + zorzoane.

ÎNZORZONÁRE, înzorzonări, s. f. Acțiunea de a (se) înzorzona și rezultatul ei; împopoțonare. – V. înzorzona.

ÎNZORZONÁ, înzorzonez, vb. I. Refl. A se împodobi cu zorzoane, a se îmbrăca cu obiecte de prisos, a se împopoțona.

înzorzoná (a ~) vb., ind. prez. 3 înzorzoneáză

înzorzonáre s. f., g.-d. art. înzorzonắrii; pl. înzorzonắri

înzorzoná vb., ind. prez. 1 sg. înzorzonéz, 3 sg. și pl. înzorzoneáză

înzorzonáre s. f., g.-d. art. înzorzonării; pl. înzorzonări

ÎNZORZONÁ vb. v. împopoțona.

ÎNZORZONÁRE s. v. împopoțonare.

A ÎNZORZONÁ ~éz tranz. A găti cu prea multe podoabe, dând dovadă de lipsă de gust; a înzestra cu zorzoane; a împopoțona. /în + zorzoană

înzorzonà v. a găti cu zorzoane, a împopotona.

înzorzonéz v. tr. (d. zorzoane). Ornez cu tot felu de zorzoane, înțorțonez, împopoțonez: mitocanca s’a înzorzonat. – Și zorzonez.

ÎNZORZONA vb. a (se) împopoțona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)

ÎNZORZONARE s. împopoțonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)