întărnița

ÎNTĂRNIȚÁ, întărnițez, vb. I. (Reg.) Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.

ÎNTĂRNIȚÁ, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.

ÎNTĂRNIȚÁ, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița (pe un cal sau pe un măgar). Întărnițînd bine magarul... ȘEZ. V 40.

întărnițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întărnițeáză

întărnițá vb., ind. prez. 1 sg. întărnițéz, 3 sg. și pl. întărnițeáză

întárniț, V. întărnițez.

întărnițéz v. tr. Înșel, pun șaŭa (tarnița). – Și întárniț, a -ărnița.

întărnițá, vb. tranz. – (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).

întărnițá, vb. tranz. – A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea 1924 I: 162). – În- + tarniță „șa”.