întâlnitură

ÎNTÂLNITÚRĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.

ÎNTÂLNITÚRĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.

întâlnitúră (pop.) s. f., g.-d. art. întâlnitúrii; pl. întâlnitúri

întâlnitúră s. f., g.-d. art. întâlnitúrii; pl. întâlnitúri

întâlnitúră, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. locul unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.

întălnitură f. boală băbească, paralizie într’o parte a corpului: de a răcit la mijloc, e apucat din întălnitură. [Lit. întâlnire (fatală cu duhurile rele)].

întîlnitúră f., pl. ĭ. Locu de întîlnire. Rezultatu întîlniriĭ. O boală despre care, în medicina băbească, se crede că se capătă din întîlnirea cu vre-o zînă ș. a.