întunericime

ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime.

ÎNTUNERICÍME s. v. beznă, eclipsă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.

întunericíme f. Rar. Întunecime. – Vechĭ și -erecime.

întunericime s. v. BEZNĂ. ECLIPSĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE.