întroloca

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întrulocá, întorlocá (RUSSO, S. 91) vb. I.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

întrolocá/întrulocá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloácă/ întruloácă

întrulocá v. întrolocá

întrolocá vb., ind. prez. 1 sg. întrolóc, 3 sg. și pl. întroloácă

ÎNTROLOCÁ vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, însoți, întovărăși, întruni, petrece, reuni, strânge.

A (se) întroloca ≠ a (se) separa

A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

întorlóc, V. întroloc.

întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).

întrulóc și -úc, V. întroloc.

întroloca vb. v. ACOMPANIA. ADUNA. CONDUCE. DUCE. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. ÎNTRUNI. PETRECE. REUNI. STRÎNGE.