întrerupător

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.

ÎNTRERUPĂTÓR1, întrerupătoare, s. n. Aparat pentru întreruperea sau restabilirea continuității unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.

ÎNTRERUPĂTÓR2, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj. (Rar) Care întrerupe pe altul din vorbă. (Substantivat) Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.

întrerupătór1 adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre

întrerupătór2 s. n., pl. întrerupătoáre

întrerupătór adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre

întrerupătór s. n., pl. întrerupătoáre

ÎNTRERUPĂTÓR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].

ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)

ÎNTRERUPTÓR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)

ÎNTRERUPĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător

ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

ÎNTRERUPTÓR (după fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊ Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.