întorcător

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare s. n. Piesă a războiului de țesut, în formă de băț lung, cu care se strînge pe sulul dinainte pînza țesută.

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre

ÎNTORCĂTÓR s. v. slobozitor.

întorcător n. întinzător.

ÎNTORCĂTOR s. (TEHN.) întinzător, slobozitor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)