întemeia

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. ◊ Refl. pas. Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. Refl. Fig. A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Tranz. Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

întemeiá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 să întemeiéze; ger. întemeínd

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. și pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. întemeiéze; ger. întemeínd

ÎNTEMEIÁ vb. 1. v. înființa. 2. v. făuri. 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite.

A ÎNTEMEIÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicații, teorii) A face să ia ființă (având un temei real); a fonda; a înființa; a crea. 2) rar (clădiri, construcții) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraș. /în + temei

A SE ÎNTEMEIÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei

întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.

întemeia vb. v. AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE.

ÎNTEMEIA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...)