însărcinat

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.

ÎNSĂRCINÁT, -Ă, însărcinați, -te, adj., (3) însărcinați, s. m. 1. Adj. Care a primit o sarcină. 2. Adj. (Despre femei) Care poartă un făt în pântece; gravidă. 3. S. m. (În sintagma) însărcinat cu afaceri = consilier, secretar etc. care conduce misiunea diplomatică în absența șefului permanent. – V. însărcina.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.

ÎNSĂRCINÁT, -Ă, (1) însărcinați, s. m., (2) însărcinate, adj. 1. S. m. (În sintagma) Însărcinat cu afaceri = diplomat care reprezintă guvernul său pe lângă un șef de stat străin, în absența sau în locul ambasadorului. 2. Adj. (Despre femei) Care poartă un făt în pântece; gravidă. – V. însărcina.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. A da, a încredința cuiva îndeplinirea unei lucrări, a unei munci (de răspundere); a da cuiva o sarcină. Costache Spînu fu însărcinat să construiască barăci de-a lungul traseului pentru adăpostul materialelor și mașinilor. JIANU, C. 173. Cuconu Alecu m-au însărcinat să-l dau d-tale [răvașul]. ALECSANDRI, T. I 71. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină, a se angaja la o lucrare. Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. Se însărcină să aducă trăsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.

ÎNSĂRCINÁT, însărcinați, s. m. (În expr.) Însărcinat cu afaceri = funcționar superior la o legație sau la o ambasadă, care reprezintă temporar interesele țării sale (în lipsa titularului). (Rar, fără determinare) Arăta lui Uszar, însărcinatul rus, obstacolele ce există... de a da cestiunii grecești soluțiunea cerută de puteri. GHICA, S. 132.

însărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 însărcineáză

!însărcinát1 adj. m., pl. însărcináți; f. însărcinátă, pl. însărcináte

însărcinát2 (~ cu afáceri) s. m., pl. însărcináți

însărciná vb., ind. prez. 1sg. însărcinéz, 3 sg. însărcineáză

însărcinát s. m., pl. însărcináți

ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)

ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.

A ÎNSĂRCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină

ÎNSĂRCINÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival v. A ÎNSĂRCINA. ◊ ~ cu afaceri diplomat de clasă inferioară care conduce misiunea diplomatică în lipsa șefului. /v. a însărcina

însărciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asupră-și.

însărcinat a. 1. care a primit o sarcină; 2. în special de femei: care a rămas grea.

însărcinát, -ă Care are o sarcină, o misiune. Însărcinat de afacerĭ, diplomat temporar trimes în lipsa unuĭ diplomat permanent. S. f. Gravidă.

însărcinéz v. tr. (d. sarcină). Daŭ cuĭva o sarcină, o misiune, un ordin: ministeru l-a însărcinat să cerceteze. Îngreunez, fac gravidă. V. refl. Mă oblig să, mă angajez să.

însărcina vb. v. ÎMPOVĂRA. ÎNGREUNA.

ÎNSĂRCINA vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a (se) adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (S-a ~ să facă următoarele...) 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)