însorit

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. A se expune la soare, a se încălzi la soare.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. 1. (Despre locuri, clădiri etc.) Încălzit, luminat de soare, bătut de razele soarelui. Uliță însorită. ♦ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.

!însorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se însoréște, imperf. 3 sg. se însoreá; conj. prez. 3 să se însoreáscă

însorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. însoreáscă

ÎNSORÍ vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

A SE ÎNSORÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare

ÎNSORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori

însorit a. luminat de soare: dimineață însorită.

*însorít adj. (după fr. ensoleillé). Plin de soare.

ÎNSORI vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)