însemnătate

ÎNSEMNĂTÁTE s. f. 1. Importanță, valoare. 2. (Rar) Semnificație, sens, înțeles. – Însemnat + suf. -ătate.

ÎNSEMNĂTÁTE s. f. 1. Importanță, valoare. 2. (Rar) Semnificație, sens, înțeles. – Însemnat + suf. -ătate.

ÎNSEMNĂTÁTE s. f. 1. Importanță, valoare. Însemnătatea istorică mondială a leninismului constă în faptul că a arătat omenirii calea eliberării din cătușele imperialismului, calea viitorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 289, 1/3. 2. Semnificație, sens, înțeles. Le arăta cît e de prețios darul de a... pricepe viața în toată însemnătatea și frumusețea ei. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.

însemnătáte s. f., g.-d. art. însemnătắții

însemnătáte s. f., g.-d. art. însemnătății

ÎNSEMNĂTÁTE s. 1. v. importanță. 2. importanță, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. importanță, seriozitate, valoare. (~ contribuției sale.) 4. importanță, valoare, (fig.) preț. (~ cuvântului scris.) 5. importanță, semnificație, sens, valoare, (fig.) preț. (~ actului Unirii.) 6. importanță, solemnitate. (~ momentului.) 7. adâncime, importanță, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

ÎNSEMNĂTÁTE ~ăți f. 1) Caracter însemnat; importanță. 2) rar Înțeles al cuvintelor sau al faptelor. [G.-D. însemnătății] /a însemna + suf. ~ătate

însemnătate f. importanță.

însemnătáte f. (d. însemnat). Înțeles, însemnare, sens: Însemnătatea unuĭ cuvînt. Importanță: Însemnătatea unuĭ om într’un partid.

ÎNSEMNĂTATE s. 1. importanță, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 2. importanță, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. importanță, seriozitate, valoare. (~ contribuției sale.) 4. importanță, valoare, (fig.) preț. (~ cuvîntului scris.) 5. importanță, semnificație, sens, valoare, (fig.) preț. (~ actului Unirii.) 6. importanță, solemnitate. (~ momentului.) 7. adîncime, importanță, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)