înnămețit

ÎNNĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.

ÎNNĂMEȚÍT adj. v. înzăpezit.

înămețésc, V. nămețesc.

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

ÎNNĂMEȚI vb. a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.

ÎNNĂMEȚIT adj. întroienit, înzăpezit, nămețit, troienit, (reg.) omețit.