îngăimător

ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător.

ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător.

îngăimătór (rar) (-găi-) adj. m., pl. îngăimătóri; f. sg. și pl. îngăimătoáre

îngăimătór adj. m. (sil. -găi-), pl. îngăimătóri; f. sg. și pl. îngăimătoáre