îngrijare

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. Dă-i vin cît o putea bea, Da de bani nu te-ngrija. BIBICESCU, P. P. 295.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare, grijă, teamă. Această stare de lucruri pricinuia o mare îngrijare domnitorului. ODOBESCU, S. I 324. ♦ Fig. Neliniște, frămîntare. Valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui... însuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU, S. III 15.

!îngrijá (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijeáză; ger. îngrijấndu-se

îngrijáre (rar) s. f., g.-d. art. îngrijắrii

îngrijá (a se neliniști) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijéz, 3 sg. și pl. îngrijeáză; ger. îngrijând

îngrijáre s. f., g.-d. art. îngrijării

ÎNGRIJÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

A SE ÎNGRIJÁ mă ~éz intranz. rar v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă

îngrijare f. grijă mare, neliniște.

îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc.

îngrija vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.