îngreunat

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; îngreuiat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; îngreuiat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri. ◊ Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. 1. Încărcat, împovărat. Cal îngreunat de poveri. 2. (La f., despre femei) Însărcinată, gravidă. Din momentul acela ea purcese îngreunată. EMINESCU, N. 4. – Pronunțat: -gre-u-.

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.

ÎNGREUNÁT adj. v. împovărat.

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

îngreuna vb. v. ÎNSĂRCINA.

ÎNGREUNAT adj. greu, împovărat, încărcat, îngreuiat. (Avea spatele ~ de...)

îngreunát, -ă, îngreunați, -te, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) (DEX, MDA).

îngreunát, -ă, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) + -at.