înflorare

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, încrustate; a ornamenta.

înflorá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfloreáză

înflorá vb., ind. prez. 1 sg. înfloréz, 3 sg. și pl. înfloreáză

A ÎNFLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de lemn, țesături) A înfrumuseța cu flori (pictate, țesute, brodate sau încrustate); a ornamenta (cu flori). 2) (texte) A înzestra cu elemente decorative de prisos. 3) fig. (stări de lucruri, adevăruri) A denatura prin adăugare de elemente născocite. [Sil. în-flo-] /în + floare