înfiorător
11 definiții pentru înfiorător
ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oáre, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
înfiorătór (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorătóri; f. sg. și pl. înfiorătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
înfiorătór adj. m. (sil. -fi-o-), pl. înfiorătóri; f. sg. și pl. înfiorătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNFIORĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNFIORĂTÓR1 adv. 1) Foarte tare. Țipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ÎNFIORĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoșător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător
- sursa: NODEX 2002
- permalink
înfiorător a. care înfioară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ÎNFIORĂTOR adj. 1. groaznic, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink